Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare care a început în anul 1951, între şase ţări europene. În 50 de ani au avut loc cinci valuri de extindere. În prezent UE este compusă, după cel de al şaselea val, din 27 de state membre.
Aquis-ul comunitar este un compendium, un tot legislativ care se compune din tratatele, deciziile, regulamentele, recomandările şi alte acte normative emise de instituţiile decidente ale comunităţii. Aquis-ul comunitar conţine în esenţă două mari componente: Tratatele (plecând de la Tratatul de la Roma -1957) şi legislaţia comunitară (directive, regulamente, decizii, etc). Cele mai importante tratate sunt:
Redăm mai jos câteva dintre beneficiile şi costurile integrării:
Pentru investitori:
Pentru cetăţeni:
Pentru toată societatea, inclusiv ONG-uri şi administraţie:
Pe plan internaţional, ca membru cu drepturi depline, aparţinem unui organism puternic, bine pregătit pentru a face faţa provocărilor ridicate de terorism, traficul de droguri, criminalitate. Aderarea României la UE a fost sprijinită, atât prin asistenţă tehnică, cât şi prin măsuri financiare, numite şi instrumente de pre-aderare: PHARE, ISPA şi SAPARD.
PHARE are trei obiective principale: consolidarea administraţiei publice şi a instituţiilor din ţările candidate pentru ca acestea să poată funcţiona eficient în cadrul Uniunii Europene (dezvoltarea instituţională); sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a activităţilor industriale şi a infrastructurii la standardele UE (investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei comunitare); promovarea coeziunii economice şi sociale (investiţii în sectoarele cheie pentru dezvoltarea regională).
SAPARD sprijină ţările candidate în abordarea reformei structurale din sectorul agricol şi din alte domenii legate de dezvoltarea rurală, precum şi în implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricolă Comună. Obiectivul prioritar al Programului SAPARD este acela de a crea cadrul necesar implementării unei agriculturi performante şi dezvoltării durabile a zonelor rurale în ţările candidate.
ISPA este instrumentul financiar a finanţat în perioada 2000-2006 proiecte de infrastructură în domeniul transporturilor şi mediului. Obiectivele programului ISPA sunt: sprijinirea ţărilor beneficiare în vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii Europene; extinderea şi conectarea sistemelor proprii de transport cu reţelele de transport trans-europene; familiarizarea ţărilor beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate Fondurilor Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene.
După aderare, pentru promovarea unei dezvoltări echitabile şi durabile, România are acces la principalele instrumente pentru susţinerea politicii regionale. Resursele vor fi îndreptate spre acţiuni menite să reducă diferenţele între regiuni mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate, promovând opţiuni egale de angajare între diferite grupuri sociale. Pentru programarea 2007-2013 există trei instrumente financiare structurale:
În cadrul negocierilor, România a obţinut 50 de perioade de tranziţie şi aranjamente tranzitorii, cele mai multe dintre toate statele din actualul val de extindere. Spre comparaţie, Polonia a obţinut 48, Ungaria - 35 şi Malta - 47. Aceste perioade de tranziţie ne vor permite să finalizăm reformele în anumite domenii şi după data aderării efective la UE.
Parlamentul European Consiliul Uniunii Europene Comisia Europeana Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF) EuropeAid Oficiul de Cooperare Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene Tribunalul de Prima Instanta Curtea Europeana de Conturi Mediatorul European Controlorul European pentru Protectia Datelor
Banca Centrala Europeana Banca Europeana de Investitii (BEI) Fondul European de Investitii
Comitetul Economic si Social Comitetul Regiunilor
Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene (EUR-OP) Oficiul European pentru Selectia Personalului (EPSO) Scoala Europeana de Administratie (EAS)
Agentia Europeana pentru Siguranta Aeriana (AESA) Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor (EMEA) Agentia Europeana a Mediului (EEA) Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala (ETF) Agentia Europeana pentru Reconstructie (EAR) Autoritatea Europeana pentru Securitate Alimentara (EFSA) Agentia Europeana pentru Siguranta Maritima (EMSA) Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri (EMCDDA) Centrul European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei (EUMC) Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (CEDEFOP) Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si Munca (E. FOUND) Oficiul Comunitar pentru Varietati Vegetale (CPVO) Oficiul pentru Armonizare in Piata Interna (OHIM) Centrul de Traduceri pentru Institutiile Uniunii Europene Agentia Europeana pentru Securitatea Retelelor si a Informatiei (ENISA) Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor Transmisibile (ECDC) Agentia Feroviara Europeana (ERA) Agentia Europeana pentru Managementul Cooperarii Operationale la Frontierele Externe (FRONTEX)
Agentia Europeana de Aparare (EDA) Institutul European pentru Studii de Securitate (ISS) Centrul European pentru Observatii din Satelit (EUSC)
Colegiul European de Politie (CEPOL) Organismul European pentru Imbunatatirea Cooperarii Judiciare (Eurojust) Europol
În prezent funcţionarea Uniunii se bazează pe cinci instituţii: Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri, numit pe scurt Consiliu, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (prescurtat CJCE) şi Curtea de Conturi. Parlamentul European reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, "popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene".
Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc în iunie 1979 cu un număr de mandate repartizat pe ţări, în funcţie de mărimea acestora.
Începând cu 2007, 492 milioane de alegători din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene îşi aleg cei 785 de reprezentanţi în Parlamentul European.
Legitimat prin vot universal direct şi ales pentru un mandat de cinci ani, Parlamentul European şi-a sporit continuu influenţa şi puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, în mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 şi Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ într-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele naţionale. Parlamentul European este singura instituţie comunitara ale cărei şedinţe şi deliberări sunt publice.
Dezbaterile, avizele şi rezoluţiile acestuia sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Preşedintele reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului precum şi întâlnirile Biroului şi ale Conferinţei Preşedinţilor.
Biroul este organul de reglementare în ale cărui atribuţii intră bugetul Parlamentului şi problemele administrative, organizatorice şi de personal.
Conferinţa Preşedinţilor reuneşte Preşedintele Parlamentului şi preşedinţii grupărilor politice şi este organul politic al Parlamentului. Conferinţa Preşedinţilor stabileşte ordinea de zi a şedinţelor plenare, fixează calendarul activităţilor desfăşurate de organismele parlamentare şi stabileşte competentele comisiilor şi delegaţiilor parlamentare, precum şi numărul membrilor acestora. Parlamentul are trei funcţii esenţiale:
Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se ţin şedinţele o săptămână în fiecare lună. Unele şedinţe se ţin la Bruxelles, iar Secretariatul General se află la Luxemburg. Comisia Europeană îndeplineşte trei funcţii de bază:
Comisia Europeană lucrează prin Directoratele generale structurate în principal pe cele 17 politici ale UE la care se adaugă altele structurate pe relaţii externe (ex: DG Extindere, DG agricultură, DG dezvoltare regională etc.). Consiliul Uniunii Europene - Consiliul de miniştri
În baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, are următoarele responsabilităţi:
În baza Tratatului privind Uniunea Europeană:
Preşedinţia Consiliului este asigurată, prin rotaţie, de fiecare dintre Statele Membre, pe durata unui mandat de şase luni.
Consiliul European reuneşte şefii de state sau guverne ai celor 27 state membre ale Uniunii Europene şi Preşedintele Comisiei Europene. Nu trebuie confundat cu Consiliul Europei (care este un organism internaţional) sau cu Consiliul Uniunii Europene. Curtea Europeană de Justiţie, ca instituţie jurisdicţională a Comunităţii a fost înfiinţată în anul 1952. Are ca atribuţii uniformitatea interpretării şi aplicării dreptului comunitar în fiecare Stat Membru şi are competenţa de soluţionare a litigiilor în care se constituie ca părţi state membre, instituţii comunitare, întreprinderi sau persoane fizice. Curtea are judecători şi avocaţi generali, numiţi de guvernele statelor membre de comun acord, pentru un mandat de şase ani, cu posibilitatea de reînnoire. Ei sunt aleşi din rândul juriştilor de o incontestabilă independenţă şi competenţa profesională.
Judecătorii îl aleg din rândul lor pe Preşedintele Curţii pentru un mandat de trei ani ce poate fi reînnoit. Avocaţii generali acorda asistenţa Curţii în îndeplinirea atribuţiilor sale, prezentând în şedinţe deschise, în condiţii de completă imparţialitate şi independenţă, avize referitoare la speţele deduse curţii. Curtea Europeană de Conturi are ca principală atribuţie verificarea conturilor şi a execuţiei bugetului Uniunii Europene, este formată din 27 membri provenind din cele 27 State Membre şi numiţi pentru un mandat de 6 ani. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi şi au experienţa în domeniul auditării finanţelor publice. Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele pentru un mandat de 3 ani. La Curtea de Conturi îşi desfăşoară activitatea 550 de profesionişti de înaltă clasă din cele 27 ţări ale Uniunii Europene, dintre care circa 250 sunt auditori. Organisme consultative Comitetul Economic şi Social (CES) este organismul consultativ european în cadrul căruia sunt reprezentate diversele categorii de activităţi economice şi sociale. Comitetul are rolul unui forum de dezbatere şi reflexie, atât la nivel european cat şi la nivelul statelor membre. Are 344 de membri ce reprezintă patronatul, muncitorii, agricultorii, întreprinderile mici şi mijlocii, comerţul şi asociaţiile meşteşugăreşti, cooperativele, societăţile de întrajutorare, profesiunile liberale, consumatorii, organizaţiile pentru protecţia mediului, familiile, ONG - urile cu caracter "social" etc. Membrii sunt propuşi de către guvernele naţionale şi numiţi de către Consiliul Uniunii Europene pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit. Ei aparţin unuia din cele trei grupuri, angajatori, angajaţi şi interese diverse. Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie au 24 de membri fiecare, Spania şi Polonia au 21 de membri, România are 15 membri, Belgia, Bulgaria, Grecia şi Olanda, Portugalia, Austria, Suedia, Republica Cehă şi Ungaria au câte 12 membri, Danemarca, Irlanda, Finlanda, Lituania şi Slovacia, câte nouă, Estonia, Letonia şi Slovenia, câte şapte, Luxemburg şi Cipru şase, iar Malta cinci. Are trei misiuni fundamentale:
Comitetul Regiunilor (CR), înfiinţat prin Tratatul de la Maastricht este un organism complementar celor trei instituţii Comunitare de bază (Consiliul, Comisia, Parlamentul). Unul din principalele sale obiective îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale a statelor membre.
Are 344 de membri şi un număr egal de membri supleanţi, numiţi pentru o perioadă de patru ani de către Consiliul Uniunii Europene, care îşi desfăşoară activitatea în exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea statelor membre.
Comitetul Regiunilor reprezintă o "punte" de legătură între instituţiile europene şi regiunile, comunele şi oraşele Uniunii Europene. Membrii CR deţin mandate (administrative) pe plan regional sau local, nu funcţionează permanent la Bruxelles şi, ca urmare, menţin constant legătura cu cetăţenii. Se reunesc de cinci ori pe an în sesiune plenară, ocazie cu care adoptă recomandările făcute pe baza datelor furnizate de diversele comisii.
Rețele sociale