Până în 1990, politica de protecţie a copilului în România a avut un caracter excesiv centralizat, fragmentat între diferite ministere, favorizând instituţionalizarea copiilor şi deresponsabilizarea familiei si comunităţii, sistem specific ideologiei comuniste.
În urma ratificării, în 1990, a Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, România s-a obligat sa promoveze drepturile copilului în conformitate cu principiile şi normele enunţate în Convenţie. Astfel, în perioada 1990-1996, au fost elaborate numeroase acte normative (privind adopţia, declararea judecătorească a abandonului de copii, protecţia speciala a persoanelor cu handicap ş.a.), ce au urmărit ameliorarea cadrului de ocrotire a copilului, dar fără a-l reconsidera în ansamblu, ceea ce a dus la menţinerea caracterului fragmentar şi excesiv etatizat, prin înfiinţarea unor noi structuri administrative în domeniu.
În iunie 1997, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr.26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, punând bazele unui nou sistem de protecţie, întemeiat pe principiul descentralizării puterii de decizie şi a responsabilităţilor, prin înfiinţarea, în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale municipiului Bucureşti, a organismelor răspunzătoare de stabilirea, aplicarea şi urmărirea măsurilor de protecţie a copilului aflat în dificultate: Comisiile pentru protecţia copilului, concepute ca organe de specialitate ale administraţiei publice locale; Serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, instituţii publice concepute ca„executiv” al comisiilor, având ca misiune asigurarea protecţiei copiilor aflaţi în dificultate, acordarea de asistenţă în realizarea şi exercitarea drepturilor lor şi acordarea de sprijin familiei pentru prevenirea situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului.
La data de 30 septembrie 1997, Consiliul Local Sector 6 înfiinţează în aparatul propriu Serviciul Public pentru Protecţia Copilului, ca instituţie publică de interes local, cu personalitate juridică, pentru analizarea situaţiei copiilor aflaţi în dificultate, pregătirea şi propunerea măsurilor de protecţie a acestora şi asigurarea aplicării corespunzătoare a acestor măsuri în raza teritorială de competenţă.
În perioada 1998-2004 sistemul de protecţie a copilului din România a parcurs mai multe etape, trecând printr-un proces continuu de reformă, fiind ajustat, modificat, reaşezat şi îmbunătăţit.
În anul 2005 acest proces a culminat cu redefinirea întregului sistem de asistenţă socială, prin înfiinţarea la nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti a Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului care cuprind toate serviciile de sprijin, adresate tuturor categoriilor sociale aflate în nevoie, sub auspiciile unei instituţii unice.
Direcţia Protecţia Copilului are astăzi aceeaşi misiune importantă – intervenţia specializată şi acordarea de asistenţă şi protecţie copilului aflat în dificultate şi familiei acestuia, prin toate formele şi mijloacele inserate în aria sa de competenţă, aceasta fiind, însă, doar o parte din misiunea mult mai cuprinzătoare a unui sistem puternic profesionalizat şi responsabil numit Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6.
Direcţia Protecţia Copilului are atribuţii centrate pe implementarea strategiei locale privind sistemul de protecţie a copilului, în conformitate cu legislaţia internă şi internaţională aplicabilă şi urmărind obiectivele strategiei guvernamentale în domeniu.
Scopul activităţii Direcţiei Protecţia Copilului se axează pe intervenţia specializată şi dezvoltarea serviciilor adecvate pentru acordarea de asistenţă şi protecţie copilului aflat în dificultate şi familiei acestuia, prin toate formele şi mijloacele prevăzute de lege în acest sens.
Following the ratification in 1990 of the UN Convention on the Rights of the Child, Romania has committed itself to promoting the rights of the child in accordance with the principles and norms set forth in the Convention. Thus, during the 1990-1996 period, many normative acts (on adoption, the declaration of abandonment of children, the special protection of persons with disabilities, etc.) were elaborated, aimed at improving the child protection framework, but without being reconsidered as a whole, which led to the preservation of the fragmentary and excessively staged nature by setting up some new administrative structures in the field.
In June 1997, the Government of Romania adopted the Emergency Ordinance no.26 / 1997 on the protection of the child in difficulty, setting the basis for a new system of protection, based on the principle of decentralization of decision-making power and responsibilities, by setting up, under the jurisdiction of county councils and the local councils of the Municipality of Bucharest, the bodies responsible for establishing, applying and following up the measures for the protection of the child in difficulty: The Child Protection Commissions, designed as specialized bodies of the local public administration; The Public Services specialized in child protection, public institutions designed as the "executive" of the commissions, whose mission is to ensure the protection of children in difficulty, to assist in the realization and exercise of their rights, and to provide support to the family for the prevention of situations that jeopardize the security and the development of the child. On September 30th 1997, The Local Council of District 6 establishes the Public Service for Child Protection, as a public institution of local interest with legal personality, in order to analyze the situation of children in difficulty, to prepare and propose measures for their protection and ensuring the appropriate application of these measures within the territorial jurisdiction.
Between 1998-2004, the child protection system in Romania went through several stages, undergoing a continuous process of reform, being adjusted, modified, rehabilitated and improved. In 2005, this process culminated in the redefinition of the entire social assistance system by setting up, at county and sector level of Bucharest, the General Directorates of Social Assistance and Child Protection, which include all the support services addressed to all social categories in need under the jurisdiction of a single institution.
The Child Protection Department has today the same important mission - specialized intervention and assistance, as well as protection of the child in difficulty and its family through all forms and means in its area of competence, this being only a part of the much more comprehensive mission of a highly professionalized and responsible system called the General Directorate of Social Assistance and Child Protection of Bucharest’s 6th District.
The Child Protection Department’s responsibilities focus on the implementation of the local child protection system strategy, in line with the applicable domestic and international law and pursuing the objectives of the governmental strategy in the field. The purpose of the Child Protection Division`s activity is to focus on specialized intervention and development of appropriate services to assist and protect the child in difficulty and its family through all forms and means as per the law.